Prima pagină » Lecții de pian

Category Archives: Lecții de pian

Iubesc

(mai mult…)

Lună, Lună Nouă..

În urmă cu câtivă ani buni, mai exact 16 ani, pe când universul copilăriei mele se învârtea în jurul Gradiniței Waldorf, pe care am urmat-o, și casa mea de “peste pod”, am luat primul contact cu muzica în adevăratul sens al cuvântului.

În jurul vârstei de 5 ani, părinții mei au hotărât să mă înscrie la un program educațional din cadrul Școlii de Muzică din Bistrița, o formă pregătitoare pentru viitoare talente muzicale, numită ,,Gradinița de Muzică”. În cadrul căreia copii de aceiași vârstă cu mine învățam din tainele muzicii prin joc și multă voie bună (după cum îmi amintesc :-) ).

Mai întâi vreau să vă spun ca eram atât de mică încât nici nu ajungeam la clanța salii de curs, cu toate că mă ridicam pe vârfuri, așadar am înțeles din prima că acolo nu este voie să întârziu nici o secundă, altfel ușa cea mare se închide iar eu nu aș mai fi avut acces în sală :) ). Odată țin minte că ni s-a schimbat clasa și nu am fost anunțați în prealabil, iar eu m-am îndreptat către sala pe care o cunoșteam. Însă, mare mi-a fost mirarea când am intrat și am dat peste o încăpere plină ochi de elevi (muuult mai mari decât mine) și un profesor înalt, foarte înalt, cu păr alb, care m-a întrebat ,,Căutați pe cineva?” iar eu m-am uitat nesigură la el și i-am răspuns: ,,Grădinița de muzică nu e aici?” :) ). Vă dați seama că întrega clasă a început să râdă fără oprire, lucru pe care îl fac și eu ori de câte ori îmi amintesc acel episod.
Mai târziu când am devenit elevă la Școala de Muzică, am aflat că profesorul înalt și cărunt era unul apreciat, blând și înțelept, care preda Istoria Muzicii.

Orele se țineau de două ori pe săptămână, marțea și joia, iar pentru mine reprezentau o activitate foarte seriosă pentru care mă pregăteam cu constinciozitate de fiecare dată. În cele două zile nu ratam ocazia de a le spune tuturor care este programul meu, și probabil pentru cei mai apropiați mie le și prezentam ghiozdanul în care îmi erau pregătite creioanele cu vârful perfect ascuțit, caietul cu patru rânduri de câte cinci linii (portativ :) ) ) și marea atracție, penarul verde fosforescent, transparent pe a cărui fațadă aveam o octavă de note muzicale care cântau perfect!

O doamnă cochetă, sau mai bine spus boemă în vestimentație și parfum ne acapara atenția și reușea să ne focuseze pe SUNET și TIMPI. Prima partea a întâlnirii era teoretică, în care desenam note pline sau goale până semănau cu ceea ce se numea pâtrime sau doime, iar cea de a doua parte, cea care ne plăcea nouă cel mai mult, cântam din voci și ni se permitea să atingem clapele unei pianine din spatele clasei.

Și acum văd imaginea doamei care se plimba prin clasă în fața noastră, iar noi după ea în șir indian, cu bratele ridicate spre tavan, legănate, cântând:

,,Lună, Lună nouă,
Taie pâinea-n două
Și ne dă și nouă
Ție jumătate
Nouă sănătate
La Vară bucate.”

Linie melodică perfectă și sunete cristaline vă doresc!

Alexandra